miercuri, 2 aprilie 2008

Acoperişul Lumii

Până la 18 ianuarie, românul poate “călători” până pe Acoperişul Lumii, însoţind-o pe explora­toarea Uca Marinescu, prin intermediul expoziţiei de fotografii “Tibet – un alt timp, o altă lume”.
Numit “Muntele lui Shiva”, Kai­lash-ul este – ne spune Uca Marinescu – “muntele sfânt al budhiştilor din toată Asia, un loc fascinant, captiv într-un spaţiu şi într-un timp diferite de tot ceea ce omul modern cunoaşte”. Exploratoarea – care, după ce a bătut cu piciorul tot întinsul României, din 1990 s-a aventurat “pe coclaurile lumii” – s-a întors anul trecut în locul care fusese ţinta primei sale expediţii solitare internaţionale: Tibetul. De data aceasta, ea a ajuns în nord-vestul Acoperişului Lumii, în regiunea Humla, “zonă unde te poţi simţi în secolul al XI-lea şi care este specială, iar oamenii sunt unici”. Ca de fiecare dată, cele mai multe dintre mărturiile expediţiilor sale sunt fotografiile, realizate în condiţii excepţionale şi relevând un univers excepţional. La Centrul de presă al Societăţii Române de Radiodifuziune, s-a vernisat vineri, 11 ianuarie 2008, expo­ziţia “Tibet – un alt timp, o altă lume”, fotografii de Uca Marinescu şi Georgeta Buf.
MISTERIOSUL TIBET. “Greu accesibil şi cu atât mai misterios, Tibetul este o destinaţie pentru minte şi suflet, dar şi o provocare pentru om, pentru că regatul budhist este pământul cel mai aproape de cer”. În fotografiile sale, exploratoarea surprinde însă un alt Tibet decât cel exploatat de imaginile turistice ori de filmul holywoodian. Spectaculosul facil lipseşte, făcând loc lumii obişnuite, vieţii simple – “modeste, dar nu sărace”, subliniază Uca Marinescu – pe care o duc oamenii de acolo. “Ei au un stil de viaţă aparte, mulţi dintre ei nici măcar nu cunosc valoarea banului, dar cunosc în schimb va­loarea mult mai puternică a credinţei. Alături de ei te simţi optimist, vesel, fericit, parcă scapi de toate grijile”.
Uca Marinescu a pornit în expediţie conştientizând faptul că va fi o încercare complexă. “Specificul zonei o presupune. În regiunea Humla, am parcurs 10 zile pe jos, trecând prin văi, prin trecători situate la 5.200-5.600 de metri înălţime. I-am însoţit pe pelerini spre muntele sfânt Kailash, am trecut prin zone în care timpuri istorice se succed, astfel încât trecutul se alătură prezentului”.

Priorităţile Ucăi Marinescu
Să înfrunte spaţiul şi timpul – nimic mai firesc pentru această femeie puternică, a cărei mărtu­risire de credinţă este: “Niciodată nu m-am oprit, am vrut să merg mai departe, să aflu mai mult. Sunt mereu în căutarea omului, a prieteniei, a existenţei. Tot timpul ai posibilitatea să mergi pe drumul cunoaşterii, iar spriritul curiozităţii nu trebuie să dispară cu vârsta”. Se mândreşte cu câteva “priorităţi”. Este singurul explorator român care a călătorit pe toate continentele planetei. În 1997-1998, parcurge drumul străbătut de expediţia “Belgica”, pentru a comemora “Centenarul Belgica”, la care a participat şi Emil Racoviţă, fiind prima româncă ce a ajuns în cea mai rece regiune a lumii, în Antarctica. În 2001, la 28 aprilie, ajunge la Polul Nord, iar la 24 decembrie, la Polul Sud. Este, astfel, primul român, cea de a treia femeie din lume şi cel mai vârstnic explorator care ajunge la cei doi poli, pe schiuri.

In Jurnalul National, 12 ianuarie 2008

Noul an aduce prosperitate

Când în China a sosit vremea primenirii timpului şi trecerea într-un an nou, nimic nu este lăsat la întâmplare. Esenţial este ca norocul, sănătatea şi toate lucrurile bune să ajungă în toate încăperile, la cei peste un miliard de locuitori cât numără în prezent China. Este firesc ca fiecare preparat aşezat la masa de sărbătoare să-şi aibă rolul lui în “acest complot universal”.
Simboluri… alimentare
Scoicile sunt considerate simbolul prosperităţii datorită asemănării lor frapante cu monedele chinezeşti. Se prepară în diverse maniere, fierte sau prăjite, şi neapărat cu sos de soia. Pacheţelele de primăvară reprezintă emblema bogăţiei, culoarea lor aurie ducând cu gândul la un lingou de aur. Nici mingiuţele din orez nu sunt de ocolit, căci puterea lor este de a le aduce acasă pe rudele plecate departe. Nu întâmplător se servesc la evenimente cu totul speciale. Arahidele le oferă celor care le consumă viaţă lungă.
De cele mai multe ori, peştele se serveşte la sfârşitul mesei, căci el va face ca anul ce vine să fie unul mult mai bun decât cel care stă să se încheie.
Mai mult, peştele se serveşte pe de-antregul, cu tot cu cap şi coadă, pentru ca să nu tânjeşti după nimic în viitorul apropiat. De altfel, una dintre cele mai populare urări în noaptea de Anul Nou sună cam aşa: “Fie ca în fiecare an să ai parte de mai mult!”.
Ritualuri chinezeşti
Ca şi la români, există câteva “ritualuri” pe care le îndeplineşte fiecare chinez atunci când se apropie Anul Nou (numit şi “Festivalul Primăverii”). Se curăţă cu mare grijă toată casa pentru a da afară ghinionul ce s-ar putea ascunde prin vreun colţ. Se pictează, de cele mai multe ori cu roşu (o culoare norocoasă), uşile şi pereţii, apoi se agaţă din loc în loc lampioane. “Zeul Bucătăriei” (care conform tradiţiei veghează la bunăstarea din fiecare cămin) primeşte acum “ofrande”, mai ales din partea copiilor. Gazdele le dăruiesc oaspeţilor portocale şi mandarine, care simbolizează bogăţia şi norocul. Din căminul nici unui chinez nu va lipsi ceea ce am putea numi “tava care ne aduce împreună”. În cele 8 compartimente ale ei se pun alimente care au “puteri miraculoase”. De ce sunt atât de importante aceste ritualuri? Vechile mituri şi legende chinezeşti spun că tare demult trăia o fiinţă înfricoşătoare şi uriaşă, numită Nian. Aceasta avea o gură atât de mare încât putea să înghită dintr-o dată mai mulţi oameni. Deşi mulţi viteji au încercat din răsputeri să o răpună, un singur bătrân a reuşit ca printr-o vrajă să o facă să dispară. Deşi Nian nu a mai fost văzut nicăieri de atunci, ghinionul şi nenorocirile încă mai există.

Chi-Chi
Ingrediente: 30 ml votca, 15 ml Blue curaçao, 15 ml cremă de nucă de cocos, 150 g ananas proaspăt sau din conservă, o cupă de îngheţată de vanilie, 125 g gheaţă, câteva cubuleţe de ananas pentru decor.bPreparare: Toate ingredientele (în afară de cubuleţele de ananas pentru decor) se pun într-un blender şi se mixează până când compoziţia devine cremoasă. În funcţie de consistenţa dorită se mai poate adăuga gheaţă sau îngheţată. Se toarnă totul într-un pahar de sticlă i se decorează cu ananas tăiat în cubuleţe.

Orez cu ananas
Ingrediente: 100 g creveţi, 8 felii de ananas, un ardei gras roşu, o jumătate de morcov, o jumătate de ceapă, o ceapă verde, un ardei iute Jalapeno, o linguriţă de usturoi tocat, o linguriţă de ghimbir, 200 g orez, două linguri de sos de soia, o linguriţă de curry, zahăr, ulei.
Preparare: Într-o tigaie cu ulei încins se pun usturoiul, ghimbirul şi ardeiul Jalapeno tocat. Se lasă pe foc câteva secunde, se adaugă cepele curăţate şi tocate, apoi ardeii tocaţi şi morcovul dat pe răzătoare. Se amestecă, apoi se pun feliile de ananas tăiate în cubuleţe şi creveţii decorticaţi fierţi. Se mai lasă pe foc câteva minute, apoi se toarnă orezul. Se amestecă încontinuu,ca să nu se prindă. Se adaugă sosul de soia, curry şi zahărul.

Scoici în sos negru
Ingrediente: 20 de scoici, două linguri de fasole neagră fiartă, o lingură de ghimbir ras, un căţel de usturoi, două bucăţi de praz, 200 ml supă de pui, două linguriţe de sos de soia, două linguriţe de sos de soia negru, o linguriţă de zahăr brun, un sfert de linguriţă de pastă de chilli cu usturoi, o linguriţă de amidon, o jumătate de linguriţă de ulei de susan, ulei.
Preparare: Scoicile se pun la fiert, apoi se strecoară. Se aruncă cele care nu s-au deschis încă. Se taie carnea scoicilor foarte mărunt. Boabele de fasole fierte se zdrobesc şi se amestecă foarte bine cu ghimbirul. Separat, într-un bol, se amestecă supa de pui, cele două tipuri de sos de soia, usturoiul, zahărul şi pasta de chilli cu usturoi. Într-o tigaie se încinge uleiul şi se căleşte prazul tăiat mărunt. Se adaugă, când s-a rumenit, câteva picături de sos de soia, sare şi piper, apoi se pune totul într-un vas. Se încinge din nou ulei şi se adaugă crema de fasole şi ghimbir. După câteva minute se pun scoicile, se amestecă, apoi se adaugă amidonul dizolvat în patru linguriţe de apă. Se pune din nou în oală compoziţia de praz, apoi se mai lasă pe foc câteva minute. Se dă la o parte, se adaugă uleiul de susan şi se amestecă.

Costiţe vegetariene
Ingrediente: 75 g nuci, o jumătate de ardei roşu şi o jumătate de ardei galben, două linguriţe de amidon, 150 g felii de ananas, 120 ml sos dulce-acrişor, un morcov, ulei.
Preparare: Nucile se pun la fiert într-o oală în care s-au adăugat 1.500 ml apă şi 4 linguriţe de sare. După cinci minute, se strecoară şi se pun din nou la fiert. Se strecoară pentru ultima dată şi se aşază într-un vas. Ardeii graşi se taie cubuleţe. Într-o tigaie se încinge uleiul şi se prăjesc nucile. Se pun apoi ardeii şi feliile de ananas. Se adaugă sosul dulce-acrişor, apoi amidonul dizolvat în trei linguri de apă. Se serveşte foarte fierbinte şi se decorează cu feliuţe de morcov.

Mingi de perle
Ingrediente: 75 g orez cu un conţinut mare de glutină, 450 g carne tocată de porc, o ceapă verde, două castane de apă, un albuş, o lingură de sos de soia, o lingură de sherry, o linguriţă de amidon, sare, piper.
Preparare: Orezul se lasă la înmuiat în apă timp de câteva ore sau de cu seara. Se scurge foarte bine şi se presară pe o foaie de copt, puţin înainte de pregătirea mingilor (altfel se vor usca prea tare). Într-un vas se amestecă carnea de porc, sosul de soia, ceapa verde, sherry, castanele de apă tocate, sarea, piperul, albuşul de ou tocat şi amidonul. Se formează chifteluţe, care se rostogolesc peste orez. Se pun la fiert timp de 25-30 de minute într-un coşuleţ de bambus aşezat într-o tigaie. Se servesc cu sos de soia. În compoziţie se mai pot adăuga ciuperci tocate sau ghimbir ras.

Alune foarte aromate
Ingrediente: 200 g alune nesărate descojite, două linguri de unt, 50 g zahăr brun, o lingură de sos de soia, o jumătate de linguriţă de cinci condimente chinezeşti (scorţişoară, ghimbir, cuişoare, anason stelat măcinat şi seminţe de anason).
Preparare: Într-o tigaie se topeşte untul, apoi se adaugă zahărul şi sosul de soia. După ce se dizolvă zahărul se presară condimentele şi se lasă să fiarbă timp de câteva minute. Se ia de pe foc şi se înglobează alunele. Compoziţia se întinde uniform într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Se lasă să se întărească bine, apoi se rupe în bucăţi.

Articol de Simona Chiriac

In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 6 februarie 2008

Sărbătoarea Lampioanelor

Se numeşte aşa pentru că, în “noaptea dintre ani”, chinezii obişnuiesc să se adune în pieţe, cu lampioane aprinse în mâini. Se crede că luminile acestea alungă duhurile, asociate cu întunericul. Şi o scânteie cât de mică este folositoare, căci cât timp ea trăieşte, întunericul e cu o fărâmă mai mic. Anul Nou, pentru chinezi, este asociat cu sfârşitul iernii şi debutul primăverii. I se mai spune, nu-i aşa?, şi Sărbătoarea Primăverii. Căldura lampioanelor alungă frigul. Iar dacă vremea se încălzeşte, atunci natura renaşte. Iar renaşterea ei înseamnă sănătate, belşug, bucurie. Tocmai acele urări pe care şi le fac, tradiţional, chinezii, de Anul Nou. Şi pentru că, de mâine, începe Anul Şobolanului – iar şobolanului îi place să mănânce – vă invităm să daţi pagina şi să aflaţi reţetele cele noi pe care vi le propunem!

Legenda vinului

Era soţia unui împărat chinez din cea dintâi dinastie. Nevasta lui Yu, conducătorul cel blând şi înţelept. Ea, Yidi, împărăteasa, era, după legendă, o gospodină desăvârşită. Ştia, dintr-o privire, tot ce se întâmplă în casele împărăteşti, dacă mai trebuie făină în cămară sau dacă e dereticat totul, până în cel mai ascuns ungher. Dar, într-o zi, împărăteasa a căzut bolnavă şi n-a mai avut puterea să urmărească felul în care slujbaşii de la palat îşi făceau treaba. Aşa că, pe ici, pe colo, lucrurile începuseră să scârţâie. Slugile leneşe nu mai aveau grijă ca totul să fie proaspăt şi din plin. Aşa se face că, într-o zi, când împărăteasa, ridicată în capul oaselor, în patul ei acoperit cu mătăsuri, ceru să i se aducă un platou cu struguri aromaţi, servitorii intrară în panică. Nu mai erau struguri la palat! Nevrând să creadă că atât de tare se ticăloşise viaţa în timpul bolii ei, împărăteasa coborî, sprijinindu-se de braţul unei tinere chinezoaice, până în pivniţa unde se păstrau fructele. Acolo, într-un vas din bambus, mai găsi câţiva struguri uitaţi. Numai că, de când zăceau acolo, începuseră să fermenteze, iar aerul devenise ameţitor împrejurul lor. Împărăteasa, care nu mai putea de poftă, puse totuşi să se scurgă într-un vas de porţelan zeama lăsată de struguri şi apoi o bău. Simţi uşoare pişcături pe limbă, o aromă plăcută în gură, un parfum delicat în nări şi, apoi, o stare de bine o cuprinse. Urmele bolii lungi dispărură ca prin farmec. Yidi, împărăteasa, soţia lui Yu, înţelese atunci că a făcut o mare descoperire şi puse servitorii să adune struguri într-o cadă mare, să-i lase la fermentat şi să toarne în vase sucul acela auriu, pentru a-l avea în zilele de sărbătoare. De atunci – şi trecură mai bine de patru milenii – se spune că a început a se face vinul în China. Poate şi pentru că vine dintr-un trecut atât de îndepărtat, licoarea mai poartă un nume: “Apa istoriei”.

In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 6 februarie 2008